Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Pentru ca suntem in postul Craciunului o poveste despre dragoste si daruire:

Bijutierul era aşezat la biroul său, privind distrat strada prin vitrina elegantului său magazin.

O fetiţă se apropie şi-şi lipi nasul de geam. La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei albaştri ca cerul se luminară. Intră hotarâtă în magazin şi arătă cu degetul spre un splendid colier de peruzele albastre.

"E pentru sora mea. Puteţi să mi-l împachetaţi frumos pentru un cadou?"
Patronul magazinului o fixă din ochi pe micuţa clienta şi o întrebş: "Câţi bani ai?"
Fără să pregete, ridicându-se pe vârfuri, fetiţa puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise şi o goli. Căzură câteva bancnote de mică valoare, un pumn de monede, câteva scoici şi nişte figurine.

"Ajung?" întrebă ea cu mândrie. "Vreau să fac un cadou pentru sora mea mai mare. De când mama nu mai este, ea e cea care-i ţine locul şi niciodata nu are nici macar o clipă pentru ea. Astăzi e ziua ei şi sunt sigura că o voi face foarte fericită cu acest cadou. Piatra aceasta are aceeaşi culoare ca ochii ei."
Omul se duse în spate şi reveni cu o hârtie de impachetat nemaipomenit de frumoasă, roşie cu auriu, cu care împachetă cu grija cutia. "Ia-o", spuse el fetiţei. "Şi du-o cu grijă."

Fetiţa plecă foarte mândră, ţinând pachetul ca pe un trofeu.
O oră după aceea, în bijuterie intră o fată frumoasă cu parul de culoarea mierii şi cu nişte ochi albaştri minunaţi. Puse cu hotărâre pe tejghea pachetul pe care bijutierul îl făcuse cu atâta grijă şi spuse: "Colierul acesta a fost cumparat de aici?"
"Da, domnişoară."
"Şi cât a costat?"
"Preţurile praticate în acest magazin sunt confidenţiale: nu privesc decât pe client şi pe mine."
"Dar sora mea avea doar câţiva bănuţi. N-ar fi putut cumpăra niciodată un colier ca acesta!"
"Bijutierul luă cutia cu preţiosul ei conţinut, o închise, refăcu cu grijă ambalajul cadoului şi-l înapoie fetei. "Sora dumneavoastră a plătit. A plătit preţul cel mai mare pe care-l putea plăti cineva: a dat tot ceea ce avea."

Impresionanta povestea!

Poate ca cei care citesc o poveste ca aceasta, ne va face sa fim mai buni!

Da, traim cu speranta in mai bine.

Un nod in git si o lacrima mi-a produs aceasta poveste ....

Reteta pentru un an bun: Se iau 12 luni si se curata foarte bine de amaraciune, mandrie, ura, invidie, frica, irascibilitate si stres. Se imparte fiecare luna in 28-31 zile, dupa caz, astfel ca proviziile sa ajunga exact 1 an! Fiecare zi se prepara separat: 1 parte munca, 1 parte liniste, 1 parte umor. Se mai adauga 3 linguri optimism, 1 lingurita toleranta, un praf de bun simt si… o picatura de speranta! Peste aluatul astfel obtinut se toarna apoi dragoste din belsug… Preparatul gata facut se aseaza pe farfurie si se impodobeste cu frunzulite de curaj si incredere in sine. Se serveste zilnic, cu bucurie, alaturi de ceasca de cafea din fiecare dimineata! Prezenta reteta nu se compenseaza, ea este gratuita si se transmite liber de la om la om, insotita de urarea: Un An Nou darnic si bun, Sanatate Deplina, Fericire Maxima si Abundenta Absoluta!

Ce urare minunata!

“Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.

Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta. Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune. Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara.
Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche. "Alo, Centrala!", am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: "Centrala."
"Mi-am ranit degetul..." - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.
"Mamica ta nu este acasa?"- urma intrebarea.
"Nu este nimeni acasa in afara de mine..."- am bolborosit.
"Iti curge sange?" - m-a intrebat vocea..
"Nu," - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau..."
"Poti sa deschizi racitorul?" - m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot.
"Atunci ia de acolo o bucatica de gheata si tine-o lipita de degetel." - spuse vocea.

Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia ... M-a ajutat si la matematica.. . Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune.
A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit. Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, "De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?"
Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, " Wayne , tine minte intotdeauna, ca mai sunt si alte lumi in care se poate canta."

Alta data la telefon, "Alo, Centrala!"
"Centrala." - mi-a raspuns vocea cunoscuta. "Cum se scrie cuvantul fix?" - am intrebat-o.

Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea... "Alo Centrala" ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua. Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni... Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine. Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle . Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus: "Alo Centrala!"
Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. "Centrala."
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: "Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?"
O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns, "Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum."
Am ras, "Deci tu esti, intr-adevar, " - i-am spus. "Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea."
"Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi..."
I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.
"Cu placere," - mi-a spus ea. "Intreaba de Sally."

M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la "Informatii" . Am intrebat de Sally.
"Sunteti un prieten?" - m-a intrebat.
"Da, un foarte vechi prieten... Wayne . .."
" Imi pare rau sa-ti spun asta," - mi-a spus ea. "Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ultimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma."
Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, "Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?"
"Da." - i-am raspuns..
"Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta... L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc."
Mesajul ei era: "Spune-i ca sunt si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer."
I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally.

Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.
A cui viata o s-o atingi astazi? “

Din pacate e adevarat!
Sa aveti o zi buna .......in fiecare zi!

DOR DE TATA

Cind sunt copii nostri mici
Noi pentru ei suntem TATICI.
Ce gingas e, si suna bine:
"TATICULE, mi-e dor de tine!"
Dar anii trec si deodata
Nu mai esti TATIC, acum esti TATA.
Dar si asa tot suna bine...
"TATA, ...imi este dor de tine!"
Dar cresc, nu le mai esti pe plac,
Din TATA, tu devii BABAC
Si vorba suna trist si gol:
"BABACULE, ...mai da-mi un pol!"
Dar viata e un foc de paie
Si vrei nu vrei, ajungi TATAIE.
Iar vorba ta, in ras e luata:
"TATAIE,... ia mai las-o balta..."
Si-n anii care-ti mai raman
Te vor numi doar AL BATRAN.
Si vorba lor te nauceste:
"BATRANE,... ce-ti mai trebuieste?"
Copile, tu sa ai stiinta:
Am fost un tata cu credinta
Si din putin, de-a fost sa fie,
Eu am rabdat, si ti-am dat tie.
Dar fa-mi, te rog, o bucurie:
La cimitir, de vii, la mine,
Sa-mi zici ca in copilarie
"TATICULE, mi-e dor de tine...."

... si asa vor (vom) spune " TATICULE MI-E DOR DE TINE ... ''

Da Lena, de preferat sa o spui cat este omul in viata nu dupa ce l-ai pierdut definitiv.

Indiferent ce spui parintilor in viata cu siguranta dupa ce nu mai sunt TE APUCA UN DOOORRRR , ti-o spun din experenta ( am ramas singura din familia mea de copil )

Avem mai jos câteva scrisori trimise de copii lui Dumnezeu, scrisori pe care profesorii lor le-au expus pe Internet spre deliciul tuturor.


1) Dragă Dumnezeule,

Te rog să mai pui o vacanță între Crăciun și Paști pentru că acum nu este nimic bun între ele. (Ginny - 7 ani)

2) Dragă Dumnezeule,

Te rog să nu-ți faci griji pentru mine pentru că mă uit în ambele părți înainte de a trece strada.
Dany - 6 ani)
3 ) Dragă Dumnezeule,

În loc să lași oamenii să moară trebuind să faci alții în locul lor, n-ar fi mai bine să-i păstrezi pe cei pe care îi ai acum ?
(Jane - 8 ani)

4 ) Dragă Dumnezeule,

Eu sunt American. Tu ce ești ?
(Robert - 6 ani)
5) Dragă Dumnezeule,

Dacă vei veni duminică la biserică, o să-ți arăt pantofii mei cei noi.
(Elisa - 7 ani)
6) Dragă Dumnezeule,

Dacă îmi dai o lampă fermecată ca lampa lui Aladin, o să-ți dau tot ce vrei ...mm...cu excepția economiilor mele și a jocului de șah.
(John - 7 ani)

7) Dragă Dumnezeule,

Tu ai vrut ca girafa să arate chiar așa sau a fost un accident ?
(Norma - 6 ani).

8) Dragă Dumnezeule,

Dacă lăsai dinozaurii mai mult timp pe pământ, noi n-am mai fi avut o țară. Ai fcut exact ce trebuia
(Jonathan - 5 ani)

9) Dragă Dumnezeule,

Pariez că îți este foarte greu să iubești toată omenirea. La mine în familie sunt numai patru persoane și nu reușesc niciodtă să-i iubesc pe toți.
(Stevie - 7 ani).
10) Dragă Dumnezeule,

Am fost duminică la o nuntă și ei s-au sărutat în biserică. Ești sigur că a fost corect ? (Amanda - 8 ani)

11) Dragă Dumnezeule,

Noi am învățat la școală că Thomas Edison a făcut lumina dar la Școala duminicală de la biseică, părintele ne-a spus că tu ai făcut-o. Pariez că Edison ți-a furat ideea.
Cu siceritate....a ta
Donna (vârsta -8 ani).

12) Dragă Dumnezeule,

Poate Cain și Abel nu s-ar fi omorât unul pe altul dacă ar fi avut fiecare camera lui. La mine și la fratele meu asta a ajutat.
(Larry - 7 ani)
13) Dragă Dumnezeule,

Te rog mult ca să-l trimiți pe Dennis Clark în altă tabără anul acesta.
(Peter - 8 ani)
14) Dragă Dumnezeule,

Să știi că mă gândesc uneori la tine chiar dacă nu mă rog.
(Diana- 7 ani)

15) Dragă Dumnezeule,

Încă aștept să vină primăvara. Te rog să nu uiți.
(Mark - 7 ani)
16) Dragă Dumnezeule,

Dacă ne întoarcem în altă viață preschimbați în altceva, te rog mult să nu mă faci Jennifer Horton pentru că nu pot s-o sufăr.
(Denise - 8 ani)
17) Dragă Dumnezeule,

Îți mulțumesc pentru frățiorul pe care mi l-ai trimis dar eu mă rugasem pentru un cățeluș. (Joyce - 6 ani)
18) Dragă Dumnezeule,

De ce noi vorbim cu tine dacă tu nu vorbești cu noi ?
(Andrew - 8 ani)
19) Dragă Dumnezeule,

ce ai vrut să spui atunci când ai scris în Biblie că ești un Dumnezeu gelos ? Am crezut că tu ai tot ce vrei.
(Jane - 7 ani)

20) Dragă Dumnezeule,

Cine a desenat hotarele țărilor că mie nu-mi ies niciodată bine ?!
(DaviD - 7 ani).

21) Dragă Dumnezeule,

Tu chiar ești invizibil sau este doar o scamatorie ?
(Lucy - 6 ani).

22) Dragă Dumnezeule,

Te rog să-mi trimiți și mie un ponei. Nu ți-am cerut niciodată nimic, pe cuvânt, poți să verifici în lista ta.
(Louise - 6 ani).

23) Dragă Dumnezeule,

Tu chiar ai vorbit serios când ai spus "să te porți cu ceilalți tot așa cum se poartă și ei cu tine "? Pentru că dacă este așa, ....am să-l aranjez eu pe fratele meu !
(Darla - 7 ani).

24) Dragă Dumnezeule,

La școală ne-au explicat tot ce faci tu dar când pleci în vacanță cine face toate astea în locul tău ?
(Charles - 6 ani).

25) Dragă Dumnezeule,

Când am fost în vacanță cu părinții, a plouat tot timpul și tata a fost foarte nervos din cauza asta. El a zis niște lucruri urâte despre tine....niște lucruri pe care oamenii nu ar trebui să le spună dar sper că n-o să-i faci nimic rău. Prietenul tău...(dar nu-ți spun cum mă cheamă !)

Exceptionale!

Sinceritatea copiilor...

Se pare ca odata cu inocenta pierdem si din intelepciune, de-am ramane mereu copii...macar in suflete.

Cu trecerea anilor ar trebui sa devenim mai intelepti dar, din pacate, majoritatea devin mai rai .

Suntem nebuni ? Raspuns: - Da!

Apa plata este la acelasi pret cu berea . Branza e mai scumpa decat carnea (branza telemea 19 lei, branza de burduf 28 lei, carnea de porc 16 lei).
Carnea de pui este mai ieftina decat ciupercile.
Nucile noastre mai scumpe decat nuca de cocos.
Laptele simplu mai scump decat laptele batut.
Portocalele mai ieftine decat merele.
Cartile sunt mai ieftine decat revistele.
Biscuitii fara ciocolata sunt mai scumpi decat ciocolata.
Muzica buna e mai ieftina decat muzica proasta.
Maslinele umplute cu gogosar sunt mai ieftine decat maslinele umplute cu propriul sambure.
Ceasurile mici sunt mai scumpe decat ceasurile mari.
Hartia nescrisa (A4) este mai scumpa decat hartia gata tiparita.
Vinul este mai ieftin decat strugurii.
Pixul cu mina este mai ieftin decat mina de pix fara pix.
Si se mai presupune ca omul este o fiinta rationala...
Si ca o incununare ... :
Oamenii neinstruiti sunt mai "scumpi" decat oamenii valorosi care, pentru a supravietui, se "vand" ieftin. Se pare ca suntem mari amatori de etichete, nu de continut


Statia metro L'ENFANT PLAZA din Washington, DC, intr-o zi friguroasa, pe 12 ianuarie 2007. Un om cu o vioara a cantat sase piese de Bach timp de 45 de minute. In timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie, majoritatea in drum spre serviciu. Dupa vreo trei minute un om intre doua varste l-a observat si s-a oprit sa-l asculte pentru cateva secunde, apoi a grabit pasul, manat probabil de programul sau strict.

4 minute mai tarziu:

Violonistul a primit primul sau dolar, o femeie i l-a aruncat in palarie fara sa se opreasca.

6 minute:


Un tanar se reazema de perete ca sa-l asculte, dupa care se uita la ceas si pleaca in trap usor spre peron.

10 minute:

Un copil de 3 ani se opreste in fata muzicianului dar maica-sa il trage grabita de hainuta. Copilul se mai opreste odata sa-l priveasca pe violonist dar maica-sa il impinge nervoasa inainte, asa ca cei doi se misca, el inrorcand capul din cand in cand. Lucrul asta se repeta cu mai multi copii iar parintii ii imping de la spate, grabiti sa ajunga la treburile lor.

45 minute:


Muzicantul a cantat in continuare. Numai sase oameni s-au oprit sa-l asculte pentru cateva momente. Circa 20 au aruncat niste bani. Omul a colectat in total $32.

Dupa o ora:


El a terminat de cantat si s-a lasat tacerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat... Nimeni n-a remarcat, dar acesta era JoshuaBell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat cateva din cele mai dificile piese scrise vreodata, pe o vioara estimata la $3,5 milioane. Cu cateva zile inainte, umpluse o sala de concerte din Boston . Valoarea medie a biletelor $100. Povestea este adevarata. Concertul din statia de mertro, a fost organizat de catre Washington Post ca un experiment social asupra perceptiei, gustului si prioritatilor oamenilor.
Problemele care s-au pus:

*Intr-un loc public, la o ora nepotrivita, santem in stare sa percepem frumusetea?
*Ne oprim s-o admiram?
*Putem, oare, sa recunoastem talentul intr-un context neasteptat?

O concluzie posibila in urma acestui experiment, ar fi aceasta:

Daca nu avem cateva momente sa-l ascultam pe unul dintre cei mai buni solisti ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata pe unul din cele mai bune instrumente facute vreodata,

Oare de cat de multe alte lucruri minunate ne lipsim in existenta noastra? Nonvaloarea stapaneste astazi lumea !Traim in pacat si rautate . De-ar fi sa traim si noi experienta Sodomei si a Gomorei ar fi pe merit.

Trist... dar adevarat...

Citi dintre noi nu au patit asa ceva? Apoi urmeaza replica: pai de ce nu ai spus cine esti?

Ar trebui sa dam frau liber copilului din noi, sa ne axam mai mult pe ce ne face mai buni, mai fericiti, mai bogati spiritual nu material. Sin pacate mergem si ne comportam de parca am purta ochelari pentru cai.

Anul trecut, in aprilie, Maia Popescu a fost intervievata cu ocazia celei de a 74-a aniversari.
A fost intrebata ce parere are ea despre batranete. Si acolo, la televizor, Maia a spus:
,,Ma excita"!
In ceea ce priveste modificarile fizice, ea a spus ca sunt multe, ca au loc zilnic, cum este si cazul sanilor ei. Acestia par ca sunt intr-o cursa: care ajunge la talie mai repede ! Publicul a ras cu lacrimi.
O femeie atat de simpla si sincera cu vorbe atat de intelepte !
Iata gandurile ei:
- Am invatat ca indiferent ce se intampla, indiferent de cat de rea pare viata azi, viata merge inainte si maine va fi mai bine.
- Am invatat ca poti caracteriza o persoana dupa felul cum se comporta in trei situatii: intr-o zi ploioasa, cand isi pierde bagajul si cand pune instalatia electrica in bradul de Craciun.
- Am invatat ca indiferent de relatia pe care o ai cu parintii tai, tot o sa-ti fie dor de ei cand vor pleca din viata ta.
- Am invatat ca a-ti face un trai nu este sinonim cu a face o viata.
- Am invatat ca viata iti da uneori o a doua sansa.
- Am invatat ca nu trebuie sa mergi prin viata cu mainile gata numai sa primeasca. Este nevoie sa mai arunci si inapoi din ce primesti.
- Am invatat ca de cate ori hotarasti sa faci ceva cu inima deschisa, sigur ai luat o hotarare buna.
- Am invatat ca atunci cand am dureri nu trebuie sa fiu eu "centrul universului'.
- Am invatat ca in fiecare zi trebuie sa atingi pe cineva. Oamenii iubesc o imbratisare calda sau o atingere prieteneasca pe spate.
- Am invatat ca oamenii uita ce ai zis sau ce ai facut pt.ei, dar nu uita niciodata cum i-ai facut sa se simta.
- Am invatat ca, am inca multe de invatat.....

Pentru ce ne zbatem atat??!

Un vapor a ancorat in Mexic, langa un micut sat de pescari. Un turist, i-a complimentat pe pescari pentru calitatea produselor si i-a intrebat cat timp le ia sa prinda acei pesti. "Nu foarte mult timp."au raspuns pescarii la unison. "Dar de ce n-ati mai stat, ca sa prindeti mai mult peste?" Pescarii i-au raspuns ca micile cantitati pe care le prind, sunt suficiente pentru nevoile lor si ale familiilor lor. "Pai, si ce faceti in restul timpului?" a intrebat turistul "Dormim pana tarziu, pescuim putin, ne jucam cu copiii si ne facem siesta impreuna cu sotiile noastre. Mai tarziu, pe seara, mergem in sat, unde ne intalnim cu prietenii, bem putin, cantam la ghitara cateva cantece si tot asa.... Avem o viata plina." Turistul i-a intrerupt, "Stati putin! Eu am absolvit Harvard-ul, am o diploma in economie si pot sa va ajut! Trebuie sa pescuiti mai mult timp in fiecare zi. In felul asta, o sa puteti vinde pestele pe care il prindeti in plus. Cu veniturile suplimentare, veti putea cumpara o barca mai mare." "Si dupa asta?" au intrebat pescarii. "Cu banii suplimentari pe care-i va aduce barca, veti putea cumpara o a doua si o a treia barca si tot asa, pana cand veti avea o intreaga flota de traulere (barci de pescuit). In loc sa vindeti pestele unui intermediar, veti putea negocia direct cu marile fabrici de procesare, poate chiar sa va construiti propria fabrica. Atunci veti putea parasi satucul asta micut si sa va mutati in Mexico City , Los Angeles , sau poate chiar la New York ! De acolo va veti putea conduce noua intreprindere prospera." "Si cam cat timp ne-ar lua asta?" au intrebat pescarii. "Douazeci, poate chiar douazeci si cinci de ani." a replicat turistul. "Si dupa asta?" "Dupa asta? Ei bine, prietene, asta-i momentul cand devine cu adevarat interesant," a raspuns zambind larg turistul. "Cand afacerea ta este cu adevarat uriasa, poti sa incepi sa vinzi si sa cumperi active si sa faci milioane de dolari!" "Milioane? Serios? Si dupa asta?" au intrebat pescarii. "Dupa asta, veti putea sa va retrageti din afaceri, sa traiti intr-un satuc linistit si retras pe malul marii, sa dormiti tarziu, sa va jucati cu copiii vostri, sa va faceti siesta cu sotiile si sa va petreceti serile impreuna cu prietenii distrandu-va cum vreti voi." "Cu tot respectul, domnule, dar asta e exact ce facem acum. Care ar fi rostul sa irosim douazeci si cinci de ani?" au intrebat mexicanii…

Sunt de acord!

Semnificatia obiceiurilor legata de nunta...
(material copiat de pe net)

Costumul ceremonial de nunta
Gateala miresei

Se facea duminica la pranz. Luau parte fete, rude, si alte persoane apropiate. Nasa o impodobea, iar fetele tineau oglinda si pieptanele. Pe langa nasa mai erau si alte rude ale miresei si prietene. Nasii erau cei care aduceau gateala miresei.
Mireasa era pieptanata de o fata cu mama si tata in viata. Lamaita si voalul i le punea nasa. Voalul se punea inainte de cununia religioasa, nu mai devreme.
Se canta cantecul miresei. De obicei plangeau ca la mort cand se imbraca mireasa din cauza ca se despartea de surori, de parinti. In timp ce mireasa era gatita in casa, afara in curte se jucau hore, sarbe. Se facea masa si se juca bradul (Oltenia).
Insemme specifice purtate de mireasa: cununita din flori naturale si voal, margele pe frunte, carpa(marama) lunga de borangic cu coronita.
Duminica seara, nasa o imbrobodea cu marama si-i punea salba de argint.
Dupa masa mare nasa dezvelea mireasa si ii punea batic pe cap. Nasa ii lua voalul , ii despletea coada si si ii impletea doua cozi pe care le infasura in coc.
Piese specifice: rochie alba de mireasa adecvata anotimpului, cu piese de port traditional sau de cele mai multe ori costum national, camasa cat mai inflorata, batista in brau, cu sorturi de catifea in spate si in fata(Transilvania).
La gat daca aveau, purtau salba de galbeni, margele, bratara la mana.
Daca nunta era iarna mireasa purta scurteica de postav, suman, sau dulama de postav captusita cu blana.

Gateala mirelui

Sambata, in Molodova, seara avea loc barbieritul mirelui. Mirele tinea in poala 2 colaci pe care ii oferea celui care il barbirea. Vornicul inchina hainele aduse de la mireasa. Mirele se imbraca singur inainte de a participa la cununia religioasa. Luau parte si tinerii. Cel care il barbierea trebuia sa fie necasatorit.
Gateala mirelui se facea la casa miresei, mirele si mireasa fiind gatiti simultan. Duminica dimineata se aduceau de la mireasa, de catre una –doua fete ale mirelui si flacai, hainele mirelui: camasa cu colturi la gat, itari, brau si bete.
Pe cap mirele purta o palarie neagra sau o caciula pe care era prinsa o floare naturala de obicei nalba. Pe partea stanga a palariei erau prinsi bani de argint si spice de orz. Se mai punea o brosa sau o pana mai scurta.
In unele zone precum Bacau se purta costum traditional de sarbatoare. Daca era iarna mirele se imbraca cu cojoc, iar pe deasupra cu suman.
De la 1900 a aparut costumul negru pentru mire: haina si pantaloni din stofa de lana cumparata.
In general camasa mirelui era cusuta de mireasa, dupa logodna si era facuta din panza de bumbac sau borangic. Camasa era cusuta cu flori si margele colorate , crengute si boboci. La 1900 camasa mirelui se cosea doar pe guler. Dupa nunta camasa mai putea fi purtata la sarbatorile mari, hram.
Insemnele specifice ale mirelui erau: floarea mare cumparata, numita floare de mire, floare mare cu panglica lunga si cu beteala, batista de mire si 100 de lei.

Petitul

Tanarul care dorea sa se casatoreasca isi alegea cativa dintre prietenii lui (uneori chiar tatal sau alte rude) si hotarau ziua cand vor merge la casa miresei. Desigur, era anuntata si familia viitoarei mirese, pentru a avea ragazul de a se pregati in a-si intampina oaspetii. In ziua stabilita purcedeau spre casa fetei, iar la intrare acestia aveau o mica cuvantare, care difera de la zona la zona. Urmeaza apoi momentele cand tatal feciorului sta de vorba cu parintii miresei, discutand diferite aspecte ale viitoarei familii. Uneori hotararea de a face nunta era deja luata, petitul fiind doar o formalitate sau o ocazie de a petrece niste clipe minunate. De multe ori urma o mica petrecere, mai ales daca se stabilea ca nunta va vea loc.

Fedelesul

Este o petrecere la casa miresei (de regula), in seara de dinaintea nuntii, la care participa tinerii prieteni ai celor doi miri, alti invitati. La inceputul petrecerii, tineri lucreaza ornamentele care vor fi puse in bradul de nunta, din materiale puse la dispozitie de miri. Petrecerea nu presupune prea multa mancare (cozonaci) ci mai degraba bautura si dans.

Bradul

In dimineata nuntii, ginerele, impreuna cu prieteni apropiati impodobesc doi brazi cu diferite obiecte, fructe si chifle. Brazii sunt purtati de tineri necasatoriti pana la casa nasului, unde, unul este legat in fata portii. Apoi, alaiul isi continua drumul catre casa miresei, loc in care ramane cel de-al doilea brad. Bradul este simbolul vigorii si al tineretii; impodobirea lui simbolizeaza viata "imbelsugata" a viitoarei familii.

Udatul

Mireasa, flacaul cu bradul si alaiul miresei merg la cea de-a treia fintina spre rasarit,numarata de la casa miresei, insotiti de lautari. Pe drum, mireasa si flacaul poarta un ulcior (sau o vadra de lemn in alte zone), legat cu stergar tesut in casa, pina la fintina. Aici, flacaul scoate apa de trei ori si, de fiecare data, impreuna cu mireasa, stropeste multimea cu un manunchi de busuioc, inmuiat in apa din ulcior, in semn de urare de maritis la fete, insuratoare la flacai si spor la neveste. Flacaul poate fi altul decit purtatorul bradului si va pastra ca dar ulciorul nou si stergarul cu care a facut udatul. Intorsi de la apa, nuntasii incing o hora in care mireasa trece pe la fiecare si ii prinde in piept floarea de nunta. Aceleasi flori sau cocarde le vor primi nuntasii mirelui, nasii, alti invitati la biserica.

Barbieritul mirelui

Acest obicei se desfasoara in paralel cu gatitul miresei. Un prieten apropiat al mirelui (in trecut un vataf) il barbiereste, in mod simbolic pe ginere. Asezat pe un scaun, cu bani sub picior, mirele nu trebuie sa-l lase pe lautar sa-i ia banii. Barbieritul mirelui reprezinta un simbol al pregatirii baiatului pentru nunta. Obiceiul se pare ca avea o semnificatie ritualica initiatica, ultima dintr-un lung sir de initieri la care era supus baiatul in cursul deveniri sale ca barbat.

Imbracatul miresei

Nasa, impreuna cu mama miresei si prietene apropiate ajuta mireasa sa se imbrace, pentru ca la sfarsit, nasa singura sa-i lege voalul si coronita. Se desfasoara in acelasi timp cu barbieritul mirelui si simbolizeaza pregatirea fetei pentru nunta. In vechime la acest ritual puteau lua parte mai multa lume din partea miresei. Cum gatitul era destul de laborios (se foloseau cele mai bune haine, se faceau impletituri complicate ale parului), fetele cantau cantece cu tema despartirii.

Hora miresei

Hora miresei (Nuneasca) se danseaza acasa la mireasa, prilej cu care soacra mica imparte diferite cadouri nasilor, socrilor si, uneori, rudelor apropiate.

Ruperea turtei

Nasa comanda si plateste o turta impodobita cu diverse ornamente, comestibile sau nu, diferite impletituri si alte forme. In mod simbolic, turta este rupta deasupra capului miresei si este data spre consum (invitatilor). Se spune ca aduce noroc celor care mananca din ea. Obiceiul se pastreaza din vremea Romei antice.

Furatul miresei

Poporul roman este un popor vesel si uneori pus pe sotii. Astfel se explica pastrarea acestui obicei a le carei origini sunt neclare. Se presupune ca mirele nu trebuie sa aibe ochi decat pentru mireasa lui, dar unii glumeti profita de neatentia mirelui si fura mireasa. Mirele este dator sa o caute sau sa o rascumpere. In unele zone, rapitorii au datoria de a nu lasa mireasa pe jos, ea trebuie purtata numai in brate. In alte zone, se considera ca daca mireasa a fost furata pana la ora 24.00 datoria o va plati nasul, daca a fost furata dupa 24.00 mirele este cel care va plati. De multe ori, spre hazul invitatilor mirele este pus sa indeplineasca anumite sarcini.

Aruncatul buchetului

Mireasa se intoarce cu spatele la grupul de fete tinere, nemaritate, si arunca la intamplare buchetul. Fata care-l prinde este cea care se va marita prima. Alte traditii spun ca se va marita in acelasi an.

Scosul voalului

Aproape de sfarsitul nuntii, nasa scoate voalul de pe capul miresei si ii pune o esarfa (batic), simbolizand trecerea de la statutul de fata la cel de nevasta. Voalul miresei se pune pe capul unei fete necasatorite, care se spune ca va fi urmatorea care se va casatori.

Schimbul de inele

Se pare ca schimbul de inele provine din Egiptul antic. Egiptenii credeau ca exista la degetul al treilea al mainii stangi o vena care ducea direct la inima. Inelele erau din material textil (canepa) si simbolizau astfel unirea inimilor. Mai tarziu romanii au adoptat obiceiul dar au inovat facand inelele de fier pentru a simboliza forta legaturii dintre soti. Prin evul mediu britanicii au inlocuit fierul cu aur, accentuand idea de durabilitate si puritate.

Tortul de nunta

Romanii aveau obiceiul, la sfarsitul ceremoniei de casatorie, de a rupe o paine deasupra capului miresei. Exista credinta ca numarul firmiturilor ar fi putut sa indice cati copii va avea noul cuplu. Invitatii culegeau aceste firmituri si le pastrau ca fiind aducatoare de noroc. Pentru nunti mai mari, ca invitatii sa nu plece cu mana goala, se faceau paini din ce in ce mai mari. Cu timpul, prin rafinament, painea a fost inlocuita cu prajituri si mai tarziu cu tortul pe care-l cunoastem si astazi.

Voalul miresei

Multi considera acest obicei un simbol al dominatiei masculine. Defapt, obiceiul isi are originea in Grecia antica, mai precis in Sparta. Datorita sistemului educational prin care barbatii erau antrenati din copilarie in spirit militar, se crea o relatie nefireasca intre cupluri de barbati, bazate pe o camaraderie a caror sensuri ne scapa astazi. Femeile nu reprezentau interes pentru barbatii spartani, obisnuiti cu companie masculina. Totusi societatea spartana trebuia sa asigure noile generatii de luptatori si pentru a face femeile "atractive" pentru razboinici, acestea erau tunse baieteste, sau chiar rase in cap si apoi erau acoperite cu un voal. Mai tarziu, in societatea romana si in evul mediu, ridicarea voalului era dreptul exclusiv al mirelui si un semn al autoritatii barbatului asupra femeii. Mireasa nu prea avea nici un drept. Alte surse sustin ca obiceiul dateaza din timpul in care erau la moda nuntile "aranjate". Fata miresei era acoperita pana cand mirele o insotea la ceremonie si pana cand ar fi fost prea tarziu sa se razgandeasca, in cazul in care nu i-ar fi placut chipul ei.

Buchetul miresei

In vremuri stravechi aproape orice putea fi considerat ca fiind prevestitor de rele. Pentru a se proteja impotriva raului, miresele foloseau plante, cunoscute pentru protectia pe care o puteau asigura impotriva relelor. Plantele, anumite soiuri de ierburi ocrotitoare erau prinse pe imbracamintea miresei, din cap pana la picioare, facand-o sa arate mai mult ca o salata asortata umblatoare. Mai tarziu, plantele au inceput sa fie inlocuite cu flori, doar din simt estetic. Cu timpul florile de pe vestminte au evoluat in buchetul de mireasa, pe care il cunoastem astazi.

Luna de miere

Probabil ca v-ati intrebat de unde vine sintagma "luna de miere" si va gandeati la ceva placut. Lucrurile nu stau tocmai asa. In vechime, barbatii nu prea isi pierdeau timpul facand curte. Cea mai simpla metoda de a avea o nevasta era de a o lua pe sus, de a o rapi, mai exact. Pentru asta barbatul avea nevoie de putere si consuma un soi de bautura fermentata intaritoare care continea si miere. Dupa ce o aducea acasa, daca barbatul putea impiedica fuga miresei timp de un ciclu lunar, atunci casatoria era considerata valida. Mireasa era silita sa bea din aceeasi bautura care continea miere, pentru ca se credea ca are efect linistitor asupra femeilor si ca le vor face sa ramane docile. (Sper ca nunta dvs. a fost sau va fi liber consimtita. n.a.)

Vesmintele de nunta

In Roma antica albul era considerat culoarea bucuriei, mai tarziu, in evul mediu a simbolizat puritate. In vremurile stravechi blestemele si farmecele erau luate in serios. Din acest motiv, prietenii si membrii familiei miresei si mirelui se imbracau la fel ca mirii in idea de a deruta spiritele malefice si de a deturna farmecele. Termenul vechi francez "trousseau" se traduce prin balot de imbracaminte. Dupa nunta, mireasa aducea hainele purtate de membrii familiei in casa mirelui. Obiceiul a evoluat in timp si astazi in societatea americana domnisoarele de onoare si cavalerii poarta haine de aceeasi culoare si care de multe ori sunt croite la fel.

Jartiera

Exista mai multe origini ale acestui obicei. In societatea antica evreiasca fidelitatea era simbolizata de o panglica albastra pe care o purta mireasa in ziua nuntii. Mai tarziu, in Anglia a devenit foarte raspandit obiceiul de a arunca ciorapul miresei. Dupa ce mirii intrau in camera nuptiala, unii invitati se strecurau inauntru cu intentia de a sterpeli ciorapii miresei. Cuplu "suparat" de intruziune arunca cu ciorapii, iar invitatii incercau sa ii arunce inapoi, deoarece se credea ca cine va fi cel mai aproape de a lovi nasul miresei va fi urmatorul care se va casatori. Alte izvoare indica credinta barbatilor ca ar avea succes in dragoste daca reusesc sa fure ciorapul miresei. Cum erau multi tineri dornici da a pune mana pe un astfel de trofeu, uneori se produceau busculade si incaierari si unele mirese se alegeau cu hainele sfasiate in timpul petrecerii. Pentru ca nunta sa nu fie perturbata, s-a adoptat sistemul ca mireasa sa arunce de buna voie ciorapul in timpul petrecerii. Cu toate acestea, in asteptarea acestui moment, barbatii se cam imbatau si deveneau nerabdatori, chiar agresivi si incercau sa obtina cu forta mai devreme mult ravnitul ciorap. Era nevoie ca mirele sa intervina, ca mireasa sa nu fie literalmente dezbracata de multimea incinsa si astfel a aparut obiceiul ca mirele sa scoata ciorapul miresei. Mai tarziu, scoaterea ciorapului a fost inlocuita cu scoaterea jartierei.

Cand vorbim de nunta, ne gandim inevitabil si la traditii. Nunta in sine reprezinta un cumul de obiceiuri, dogme religioase si credinte populare, un cod prin care ne recunoastem si ne respectam originile. Ritmul vietii urbane este cu mult diferit fata de linistea din trecut a vietii de la tara, si traditiile s-au mai pierdut. Daca vrei sa pastrezi la nunta ta ceva din obiceiurile din trecut, noi iti prezentam un rezumat al celor mai importante si populare traditii de nunta.



PETITUL

Traditia spune ca mirele, inainte de a-i cere mana miresei, se duce la casa parintilor fetei, pentru a le cere consimtamantul in vederea casatorie. Abia apoi se poate stabili o data a nuntii, daca acestia au fost de acord.

Viitorul ginere sta de vorba cu tatal fetei pentru a discuta diferitele aspecte ale vietii de familie, iar totul se incheie cu o mica petrecere. Astazi, petitul reprezinta o formalitate, deoarece mirii i-au singuri decizia de a se casatori si apoi isi instiinteaza parintii.

INELUL DE LOGODNA

Dupa obtinerea consimtamantului parintilor si al miresei, mirele ii ofera acesteia inelul de logodna. Ca si astazi, inelul de logodna reprezenta un insemn al femeii care dadea de inteles tuturor ca este promisa unui singur barbat. In trecut, inelul sugera si statutul social al barbatului. Cu cat piatra inelului era mai mare, cu atat mirele era mai instarit.

Inelul de logodna este purtat pe degetul inelar de la mana stanga. Se spune ca prin acesta trece "vena amoris" – vena dragostei care face legatura cu inima.



PLOCONUL

Ploconul era un cadou oferit din partea mirilor celor pe care si-i doreau ca nasi. Conform traditiei, mirii faceau o vizita neasteptata nasilor, ciocaneau la usa si strigau :"nasule, am venit cu ploconul. iata-l! Ne cununi ori ba?" Acceptarea cadoului insemna si preluarea rolului de nas. Inapoierea darului reprezenta refuzul de a le fi nasi mirilor.

Ploconul era alcatuit dintr-un cos in care se afla o gaina (sau alt tip de pasare – pui, curcan, rata, etc), o sticla de vin sau de sampanie, grau, ulei si zahar.

CAVALERII SI DOMNISOARELE DE ONOARE

Acest obicei isi are originea in vremea anglo-saxonilor. Cavalerii mirelui erau chiar prietenii acestuia. Cum, in trecut, mireasa era luata de acasa chiar si fara consimtamantul parintilor, cavalerii erau cei care se asigurau ca aceasta va ajunge la biserica si apoi la casa mirelui. Mireasa era si ea ajutata de domnite sau domnisoarele de onoare.

BARBIERITUL MIRELUI

Barbieritul mirelui este un ritual initiatic si reprezinta transformarea flacaului in barbat. Savarsit la modul simbolic, unul dintre cavalerii de onoare il barbiereste pe mire, iar ceilalti, impreuna cu lautarii care intretin atmosfera de voie buna, incearca sa-i fure mirelui banii pe care ii tine cu grija sub talpa piciorului. Daca mirele ramane fara bani, va ramane si nebarbierit, deci nu va mai deveni barbat.

VOALUL MIRESEI

Desi in prezent voalul miresei are mai mult un rol estetic, traditia spune ca rolul voalului era de a acoperi fata miresei. In vremea cand cununiile erau aranjate intre familii, mirele nu isi putea vedea mireasa pana cand casatoria nu era incheiata si, deci, nu avea nici posibilitatea de a se razgandi. Astazi, voalul nu se mai poarta in mod obligatoriu pe fata. Se poate aranja strans la spate, prins in coc sau intr-o coronita.

GATITUL MIRESEI

Gatitul miresei se desfasoara in paralel cu barbieritul mirelui. La acest ritual participa nasa, mama, surorile miresei si domnisoarele de onoare. Acestea o ajuta pe mireasa sa se imbrace si ii potrivesc accesoriile.

Voalul ii este prins in par de nasa, tot in mod simbolic. De obicei, mireasa are deja parul si voalul aranjat pentru nunta de un specialist. In trecut, domnisoarele de onoare ii faceau miresei impletituri complicate ale parului si cantau cantece avand ca tema despartirea de familie si de casa parinteasca.

HORA MIRESEI

Hora miresei, sau "nuneasca", sarbatoreste bucuria rudelor si a celor apropiati de a-i vedea pe miri pentru pentru prima data impreuna. Hora se desfasoara in fata casei miresei. Soacra mica imparte diferite cadouri nasilor si cuscrilor.

TURTA MIRESEI

Dupa ce are loc hora miresei, nasa rupe in patru o turta deasupra capului miresei si o imparte apoi invitatilor. Se spune ca cei care gusta din turta vor avea noroc tot anul si vor fi fericiti cum e mireasa in ziua nuntii ei. Obiceiul dateaza inca din vremea Romei Antice.

ASEZAREA MIRESEI LA STANGA MIRELUI

Acest obicei dateaza tot din vremurile cand casatoriile erau aranjate de familii, iar cavalerii isi rapeau miresele. Deoarece urma o lupta a cavalerului cu cei care vroiau sa o recupereze pe fata, mana dreapta trebuia sa fie libera pentru a manui sabia.

VERIGHETELE

Verighetele simbolizeaza iubirea, durabilitatea si puritatea casniciei. Si acest obicei isi are originile in Egiptul Antic. Verigheta se poarta pe acelasi deget ca si inelul de logodna, degetul inelar de la mana stanga. Schimbul de verighete intre soti reprezinta dragostea si devotamentul.

Interesant material!