Triunghiul mortii

ufff... :]9\:

La tipul asta de razbunari nici nu stii daca este cazul sa rizi sau sa plingi...

Rusine pe patru roti

Cand am aflat ca S. ma inseala, am plecat la parinti, apoi m-am intors. Imi promisese solemn ca va pune punct acelei legaturi care ma imbolnavise de umilinta si de durere. Il iubeam cu adevarat. Nadajduisem copilareste ca vom putea sa lasam totul in urma, ca pe un vis urat. Dar se vede ca lupul isi schimba parul, nu si naravul.
Intr-o noapte, spre dimineata, am auzit cheia invartindu-se prudent in broasca. Exact ca atunci cand l-am prins prima data cu minciuna! De data asta, am stiut imediat de unde vine. Mania si dezamagirea m-au coplesit, mi s-a facut rau fizic: pulsul o luase razna si cu mare greutate reuseam sa respir.
Ce ticalosie fara seaman! Avusesem o rabdare supraomeneasca, ma straduisem sa am intelegere pentru problemele lui, lasasem deoparte propriile mele sentimente si incercasem sa-l iert. Dar acum depasise orice limita. Imi era cat se poate de clar: a venit momentul sa i-o platesc!
Fara sa stau mult pe ganduri, m-am furisat in garaj. Capota masinii inca era calda. Am pus mana pe pensula groasa cu care vopsisem un dulap de bucatarie, am inmuiat-o vartos in vopseaua neagra si am scris cu litere de-o schioapa, pe usile galbene ale automobilului: "Sunt mort dupa sex" .
In aceeasi clipa, inima mea si-a reluat ritmul normal si am simtit cum mi se raspandeste in trup o caldura placuta. Ma razbunasem. Gandul ca peste numai cateva ore avea sa plece la studioul de televiziune unde lucra m-a facut sa zambesc. Locuiam la marginea orasului si avea de strabatut cale lunga. Scrisesem pe usa opusa soferului, eram sigura ca n-o sa vada.
Va fi obligat sa-si poarte rusinea pe patru roti, pana la destinatie, facandu-se de rasul tuturor. Cu un pahar de bere in mana, mi-am imaginat scena de zeci de ori.
Ce usurare!

CORINA T.

Cadoul de ramas-bun

Radu iubeste igiena mai presus de orice altceva: pardoseala de gresie in toate camerele, saltea cu apa contra acarienilor, lenjeria de pat schimbata la doua zile. Medicul meu de familie se scandaliza din pricina alergiilor cutanate cu care ma tot duceam la el in perioadele de stres mai intens. "Cum poti sa arati! Ce-i asta?", striga la mine bietul om, cu spaima nedisimulata, panicat de-a binelea. N-aveam ce face. Sotul meu era rezistent la plangeri. Devenise treptat factorul meu de stres numarul unu. Pana cand, intr-o buna zi, m-am saturat. Insa pe oamenii ca Radu, cred eu, nu poti sa-i parasesti si atata tot. Trebuie sa-i si chinui un pic. Deci, am luat o galeata, un harlet si am plecat la marginea Bucurestiului, in padure, sa caut un musuroi de furnici. Am gasit unul, l-am dezradacinat cu o lovitura zdravana de cazma, apoi am carat prada acasa, pentru ca nu voiam sa plec fara sa las un cadou de ramas-bun in caminul nostru sterilizat cu atata truda. Am luat cate un pumn de pamant, cu furnici cu tot, si l-am presarat pretutindeni: pe salteaua din pat, printre teancurile de rufe calcate, in bufetele din bucatarie, in baie. Si astazi imi face placere sa mi-l imaginez din cand in cand pe fostul meu sot, scaldat in sudoare, cocotat pe un scaun si tipand isteric in telefonul mobil, ca sa-i vina o armata salvatoare de la o firma de curatenie.