Forumul Florilor

Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Pagina 4 din 11 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5 ... 9, 10, 11  Urmatorul

In jos

Sfaturi intelepte pentru viata

Mesaj Scris de Diane la data de Mar Iul 10, 2012 2:49 pm

O lista a sfaturilor transmise de seniorii japonezi, la final de cariera, celor mai tineri, care le vor lua locul ...

Motto: "Cand incetezi sa alergi dupa lucrurile gresite,
le dai lucrurilor bune, sansa de a te gasi"

sa fii ceea ce esti... Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa sa fii tu insuti, intr-o lume care incearca sa te faca precum toti ceilalti. Cineva va fi intotdeauna mai frumos ca tine, mai destept sau mai tanar, insa nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba, pentru ca oamenii sa te placa. Fii tu insuti si oamenii potriviti te vor iubi pe tine, cel adevarat.

trecutul.. Nu vei putea incepe urmatorul capitol din viata ta, daca vei continua sa il citesti pe ultimul.

frica sa nu gresesti... Facand ceva si obtinand un rezultat gresit este mai productiv decat sa nu faci nimic. Orice reusita are o urma de esec in spatele ei si orice esec te conduce spre succes. Vei ajunge sa regreti mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut, decat pe cele pe care le-ai facut.

probleme... Infrunta-le cu capul sus. Nu, nu va fi usor. Nu este nicio persoana in lume care poate depasi, fara sa greseasca, toate complicatiile cu care viata ne pune fata in fata. Nu suntem facuti sa rezolvam pe loc, toate probleme aparute. Nu asa am fost creati. De fapt, am fost creati sa ne suparam, sa ne intristam, sa fim raniti, sa ne impiedicam si sa cadem. Pentru ca tocmai acesta este intregul scop al vietii – sa ne infruntam problemele, sa invatam din ele, sa ne adaptam si sa le rezolvam in timp. Acesta este, in cele din urma, modul in care devenim persoanele care suntem.

a minti.... Poti minti pe oricine din lumea intreaga, insa nu te poti pacali pe tine insuti. Vietile ni se imbunatatesc, numai atunci cand acceptam provocarile care ne apar in cale. Iar cea mai dificila dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi insine.

nevoile proprii... Cel mai dureros lucru este sa te pierzi, pe tine insuti ca persoana, atunci cand iubesti pe cineva prea mult. Si sa uiti ca si tu esti special. Da, ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te si pe tine. Daca exista vreodata vreun moment perfect pentru a-ti urma visul sau pentru a face ceva care conteaza pentru tine, acel moment e cel de acum.

esti pregatit... Nimeni nu se simte niciodata 100% pregatit, atunci cand apare o noua sansa. Asta, pentru ca cele mai multe oportunitati din viata ne forteaza sa trecem dincolo de zona noastra de confort. In orice situatie, ne vom simti intai insufiecient pregatiti. Dar asta tine de procesul de invatare, nu-i asa?

relatii din motive gresite... Relatiile trebuie alese intelept. Este mai bine sa fii singur, decat intr-o companie neplacuta. Nu trebuie sa te grabesti. Daca trebuie sa se intample, se va intampla – la timpul potrivit, cu persoane potrivita si din motivele corecte. Indragosteste-te pentru ca asa simti, nu pentru ca te simti singur.

relatii noi ... Vei invata ca, in viata, oamenii pe care-i intalnesti, ii intalnesti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor invata cate ceva. Dar, cel mai important este ca, vor fi si cativa care vor scoate la iveala, tot ce-i mai bun din tine.

a concura cu toti ceilalti din jurul tau... Nu te mai gandi la ce fac ceilalti mai bine decat tine. Concentreaza-te sa iti bati zilnic, propriile recorduri. Succesul este, pana la urma, o lupta doar intre tine si propria-ti persoana.

invidios pe ceilalti... Invidia inseamna sa numeri toate harurile cu care au fost daruiti altii, in loc sa te uiti la tine si la ce ai primit tu. Intreaba-te urmatorul lucru: "Ce am eu si toata lumea isi doreste?".

mustra pentru greselile vechi... Putem iubi persoanele nepotrivite si putem plange pentru ceea ce am gresit, insa, indiferent ce intorsatura ia viata, un lucru este sigur: greselile ne ajuta sa gasim acele persoane si acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toti gresim, toti ne zbatem si chiar toti regretam anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ti se intampla, bun sau rau, te pregateste pentru un moment care urmeaza sa vina.

sa iti cumperi fericirea... Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevarul este ca lucrurile care ne aduc cu adevarat fericirea sunt gratuite – dragostea, rasul, prietenia... Completati voi lista mai departe.

asteptarea fericirii de la ceilalti... Daca nu esti multumit cu tine, asa cum esti, nu vei fi fericit nici in relatia cu alte persoane. Trebuie sa-ti creezi stabilitate si fericire in propria viata, inainte de a o impartasi cu altcineva.

a trai in gol, gandindu-te si razgandindu-te... Nu mai analiza asa de mult la fiecare situatie, caci vei crea probleme care nici macar nu existau. Evalueaza situatia si actioneaza. Nu poti schimba lucrurile cu care refuzi sa te confrunti. Progresul implica riscuri. Punct! Ca sa marchezi un gol, trebuie ca, intai, sa dai drumul la minge.

a-ti plange de mila... Surprizele neplacute cu care viata te pune fata in fata nu fac decat sa-ti netezeasca calea in directia care era menita pentru tine. Poate nu intelegi si nu vezi asta, in momentul in care lucrurile rele se petrec si poate ca iti va fi greu. Dar reflecta si la celelalte lucruri negative care ti s-au intamplat in trecut. Vei observa destul de des ca fiecare dintre ele te-a condus intr-un loc mai bun, catre o persoana mai buna, la o stare de spirit minunata sau o situatie fericita. Asa ca, zambeste! Lasa-i pe toti sa vada ca astazi esti mult mai puternic decat erai ieri. Si astfel, chiar vei fi.

a tine suparare... Nu-ti trai viata cu ura in suflet. Vei ajunge sa te ranesti mai mult pe tine, decat pe oamenii pe care ii urasti. Iertarea nu inseamna "Ceea ce mi-ai facut este in regula", ci iertarea inseamna " Nu o sa te las sa-mi strici fericirea, pentru totdeauna". Iertarea este raspunsul… Renunta la ranchiuna, gaseste-ti pacea si elibereaza-te. Si, nu uita, iertarea nu e numai pentru alte persoane, ea este si pentru tine. Atunci cand e nevoie, iarta-te si pe tine, mergi mai departe si incearca sa te descurci mai bine, data viitoare.

nivelul ... Refuza sa-ti cobori standardele, doar pentru a-i multumi pe cei care refuza sa si le ridice pe ale lor.

explicatii si scuze la nesfarsit, pentru greseli... Prietenii tai nu au nevoie de asta, iar dusmanii tai oricum nu vor crede. Doar fa ceea ce simti ca este corect.

frumusetea bucuriilor marunte... Bucura-te de lucrurile marunte, pentru ca intr-o zi te vei uita inapoi si vei descoperi ca ele erau, de fapt, lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viata ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut razand cu cei care conteaza pentru tine.

sa faci lucrurile perfect... Societatea nu premiaza perfectionistii, ci ii recompenseaza pe cei care duc lucrurile la bun sfarsit.

calea usoara... Viata nu e usoara, mai ales atunci cand planuiesti sa obtii ceva care sa merite. Nu alege calea usoara, care sa te duca acolo. Realizeaza ceva extraordinar.

lucrurile sunt minunate, atunci cand nu sunt... Este in regula sa te impiedici din cand in cand . Nu trebuie sa te prefaci sau sa demonstrezi mereu ca esti puternic. Nu ar trebui sa fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalti – plangi, daca simti nevoia – este sanatos sa iti versi lacrimile. Cu cat mai curand vei face asta, cu atat mai repede vei fi pregatit sa zambesti din nou.

a-i invinui pe altii pentru necazurile tale... Iti vei realiza visele, in masura in care iti vei asuma responsabilitatea pentru viata ta. Cand ii invinuiesti pe altii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor parti din viata ta.

griji... Grijile nu vor face ca ziua de maine sa fie mai putin grea, dar sigur vor face ca ziua de astazi sa fie mai putin vesela. Pentru a afla daca merita sa te ingrijorezi pentru o situatie intreba-te urmatorul lucru: "Va mai conta situatia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?" Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil.

concentrare pe ce NU vrei sa se intample... Concentreaza-te pe ce iti doresti sa se petreaca. Gandirea pozitiva este ingredientul de baza al oricarei povesti de succes. Daca te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ceva minunat ti se va intampla in ziua respectiva si esti putin atent, vei observa destul de des ca ai avut dreptate.

a fi nerecunoscator. Oricat de buna sau grea a fost pana in acel moment, trezeste-te dimineata si fii multumit ca traiesti. Cineva, undeva se lupta cu disperare sa traiasca. In loc sa te gandesti la ceea ce iti lipseste, gandeste-te la ceea ce ai tu si le lipseste altora.

Viata este prea scurta pentru a o petrece cu oameni care nu merita. Daca cineva te vrea in viata lui, iti va face loc in ea, nu trebuie sa te straduiesti prea mult sa il capeti. Nu incerca sa te bagi cu forta in sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai.
Aminteste-ti mereu ca prieteni adevarati nu-ti sunt cei care sunt langa tine cand esti fericit, ci cei care iti sunt aproape, atunci cand ti-e cel mai greu.

_________________
https://s663.photobucket.com/albums/uu351/irena_043/
http://irena.sunphoto.ro/origami

avatar
Diane
Administrator
Administrator

feminin Mesaje : 15619
Reputatie : 239
Puncte : 1025850
Data de inscriere : 13/12/2009
Localizare : Prahova

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de Diane la data de Dum Aug 12, 2012 9:46 am

PARERILE COPIILOR DESPRE MAME . . .

Raspunsuri date de copii din clasa a doua la urmatoarele intrebari:
De ce a facut-o Dumnezeu pe mama ta?

1). Ea e singura care stie unde e banda de lipit.
2). Mai mult ca sa curete casa.
3). Sa ne ajute pe noi cind ne nastem.

Cum le-a facut Dumnezeu pe mame?

1). El a folosit pamant, cum ne-a facut si pe noi.
2). Magie, plus putere suprema, si a amestecat mult.
3). Dumnezeu le-a facut la fel ca pe mine si pe tine .... Numai ca a folosit piese mai mari.!!!...

Din ce ingrediente au fost facute mamele?

1). Dumnezeu a facut mame din nori si par de inger si cele mai frumoase lucruri din lume si o masura de severitate.
2). Ele trebuie sa aiba oase de om. Dupa aia s-a folosit foarte multa ata, ma gandesc.

De ce Dumnezeu nu te-a dat pe tine altei mame?

1). Pentru ca noi sintem neamuri..
2). Dumnezeu a stiut ca ea ma iubeste mai mult decat mamele altor oameni.

Ce fel de fetita a fost mama ta?

1). Mama mea a fost totdeauna mama mea si nimic altceva.
2). Nu stiu, ca nu am fost pe vremea aia, dar cred ca a fost mare sefa.
3). Altii imi spun ca ea era buna ....candva !

Ce a trebuit sa stie mama ta despre tatal tau inainte ca sa se casatoreasca cu el?

1).. Numele lui de familie.
2). Ea a trebuit sa stie trecutul lui. Daca a fost un escroc? Daca se imbata cu bere?
3). Daca face cel putin 800 $/ pe an, daca el a spus '’nu’' la droguri si '’da’' la treburile casei?

De ce mama ta s-a casatorit cu tatal tau?

1). Tatal meu face cele mai bune macaroane din lume. Si mama mea mananca mult.
2). Ea a devenit foarte batrana si nu mai putea sa faca nimic fara el.
3). Bunica mea mi-a spus ca mama mea nu a avut sapca gandirii pe cap cand s-a maritat cu tata!

Cine-i boss la voi in casa?

1). Mama mea nu vrea sa fie boasa, dar e nevoita sa fie pentru ca tatal meu e pampalau.
2). Mama e ! Poti sa-ti dai seama dupa cum face inspectia camerei mele. Ea vede orice sub pat.
3). Eu cred ca mama e, pentru ca are mai multe de facut decat tatal meu.

Care-i diferenta dintre mama si tata?

1). Mama lucreaza si la serviciu si acasa, iar tata numai la serviciu.
2). Mama stie cum sa vorbeasca cu profesorii fara ca sa-i sperie.
3). Tatii sint inalti si puternici, dar mama are o forta reala, pentru ca numai pe ea o intrebi cand vrei sa petreci o noapte acasa la prieteni...
4). Mama are magie, ea te face sa te simti bine fara doctor.

Ce face mama ta in timpul liber?

1). Mamele nu au timp liber !!!
2). O auzi zicand ca plateste facturi toata ziua.

Ce ar trebui sa schimbe mama ta, ca sa fie perfecta?

1). In interior ea e deja perfecta. Pe dinafara cred ca ar trebui o operatie de frumusete.
2). Dieta.

Daca ai putea schimba ceva la mama ta, ce ai face?

1). Ea ma obliga tot timpul sa imi tin camera curata. As sterge asta din ea!
2). As face-o mai desteapta! Atunci ea ar recunoaste ca sora mea e cea care a facut prostii, si nu eu.
3) Doresc ca ea sa scape de ochii invizibili de la spatele capului.



_________________
https://s663.photobucket.com/albums/uu351/irena_043/
http://irena.sunphoto.ro/origami

avatar
Diane
Administrator
Administrator

feminin Mesaje : 15619
Reputatie : 239
Puncte : 1025850
Data de inscriere : 13/12/2009
Localizare : Prahova

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de mutzy la data de Dum Aug 12, 2012 9:52 am

Super!!!

_________________
avatar
mutzy
Moderator
Moderator

feminin Mesaje : 6095
Reputatie : 121
Puncte : 42409
Data de inscriere : 29/01/2011
Varsta : 63
Localizare : Pitesti

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de Diane la data de Joi Aug 16, 2012 1:05 pm

Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”. Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”.
Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul - repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni
mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.
Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”

_________________
https://s663.photobucket.com/albums/uu351/irena_043/
http://irena.sunphoto.ro/origami

avatar
Diane
Administrator
Administrator

feminin Mesaje : 15619
Reputatie : 239
Puncte : 1025850
Data de inscriere : 13/12/2009
Localizare : Prahova

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de mutzy la data de Joi Aug 16, 2012 5:17 pm

Cat adevar! Sad

_________________
avatar
mutzy
Moderator
Moderator

feminin Mesaje : 6095
Reputatie : 121
Puncte : 42409
Data de inscriere : 29/01/2011
Varsta : 63
Localizare : Pitesti

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de Diane la data de Vin Aug 24, 2012 1:52 pm

Era odata o insula unde traiau toate sentimentele umane: Buna Dispozitie , Tristetea, Intelepciunea, Iubirea si altele.
Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in curand, asa ca si-au pregatit navele si au plecat. Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment. Cand insula a inceput sa se scufunde, Iubirea a hotarat sa ceara ajutor.
Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca luxoasa si Iubirea i-a zis: -Bogatie, ma poti lua cu tine? -Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine
Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo: -Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine? -Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava. Iubirea a rugat mai apoi Tristetea, care trecea pe langa ea: -Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine! -Oh, Iubire, sunt atat de trista incat simt nevoia sa stau singura…
Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu a auzit ca o striga.
Dintr-o data o voce a strigat: -Vino, Iubire, te iau cu mine!
Era un batran cel care vorbise. Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat a uitat sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand au sosit pe tarm, batranul a plecat.
Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora si a intrebat Cunoasterea: -Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat? -Era Timpul…
-Timpul? s-a intreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat? Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns: -Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea in viata…

_________________
https://s663.photobucket.com/albums/uu351/irena_043/
http://irena.sunphoto.ro/origami

avatar
Diane
Administrator
Administrator

feminin Mesaje : 15619
Reputatie : 239
Puncte : 1025850
Data de inscriere : 13/12/2009
Localizare : Prahova

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de mutzy la data de Vin Aug 24, 2012 3:34 pm

Superb!!!

_________________
avatar
mutzy
Moderator
Moderator

feminin Mesaje : 6095
Reputatie : 121
Puncte : 42409
Data de inscriere : 29/01/2011
Varsta : 63
Localizare : Pitesti

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de ana-maria la data de Vin Aug 24, 2012 5:14 pm

Foarte frumoasa poveste ...Multumesc Diane!

_________________
http://abbi.sunphoto.ro/
avatar
ana-maria
Membru fidel comunităţii ,,Forumul Florilor''
Membru fidel comunităţii ,,Forumul Florilor''

feminin Mesaje : 1840
Reputatie : 50
Puncte : 33189
Data de inscriere : 24/12/2010
Varsta : 56
Localizare : Cluj

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de Diane la data de Vin Aug 24, 2012 5:27 pm

Cu placere Ana-Maria. Povesti pentru adulti.

_________________
https://s663.photobucket.com/albums/uu351/irena_043/
http://irena.sunphoto.ro/origami

avatar
Diane
Administrator
Administrator

feminin Mesaje : 15619
Reputatie : 239
Puncte : 1025850
Data de inscriere : 13/12/2009
Localizare : Prahova

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de Aicelynn la data de Sam Aug 25, 2012 8:13 pm

Wow, s-a zbarlit parul pe mine! Foarte impresionant, plin de adevar

_________________
Alea iacta est, deci totul sau nimic, dar inainte de toate, nosce te ipsum
avatar
Aicelynn
Membru fidel comunităţii ,,Forumul Florilor''
Membru fidel comunităţii ,,Forumul Florilor''

feminin Mesaje : 1055
Reputatie : 38
Puncte : 29787
Data de inscriere : 17/06/2011
Varsta : 33
Localizare : Cluj

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de duduta190578 la data de Lun Aug 27, 2012 7:40 pm

Cat adevar Diane,subscriu Alexandrei!

_________________
Florile sunt simboluri frumoase ale naturii,prin care ne arata cat de mult ne iubeste...
avatar
duduta190578
Specialist
Specialist

feminin Mesaje : 979
Reputatie : 14
Puncte : 29152
Data de inscriere : 23/07/2011
Varsta : 40
Localizare : Onesti

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de mutzy la data de Lun Sept 10, 2012 7:28 pm



Desi uneori imi vine foarte greu sa cred ca pe lume exista si oameni - OAMENI!-
care gandesc frumos si actioneaza inteligent, iata ca ... este adevarat!
Mi-a facut asa bine intamplarea descrisa mai jos! ...
Aceasta intamplare decrisa mai jos, "m-a racorit" - cum se spune ; desi e cam prea departe de noi.

10.000 de metri


Bing-bang, bing-bang – iată sunetul pe care-l astept.
Viata mea se rezumă la asteptarea unui sunet idiot. Îmi petrec viata la 10.000 de metri si trebuie să înghit toate prostiile pasagerilor. Obligatia mea profesională este ca să accept totul, cu zâmbetul pe buze. La zborul trecut am avut o pereche de gemeni care au plâns non-stop, timp de 7 ore. Sunt convinsă că au adormit imediat după aterizare si, în următoarele două zile, nu se vor trezi decât ca să mănânce.
Bing-bang, bing-bang, sunetul se repetă enervant. Trebuie să mă duc la 23B să văd ce vrea. Dumnezeule, nici măcar nu am decolat bine si sunt chemată. E clar, voi avea o zi grea. Gândurile îmi zboară în asteptarea semnalului de la pilot, că decolarea s-a încheiat. Acum sunt supărată, problemele au început să apară odată cu vizita mamei mele la spital, pentru controlul anual. Îmi aduc aminte cum o luam de mână si… bing-bang, bing-bang. Astăzi sunetul ăsta o să mă omoare, 23B nu are pic de răbdare.
Mă uit la colega mea, care-mi face semn că pot să plec. Pilotul a terminat decolarea si a dat semnalul. Mă ridic, îmi aranjez fusta si cu mâna dreaptă îmi netezesc o cută impercetibilă a gulerului. Cu zâmbetul profesional pe figură, dau perdeluta la o parte si păsesc la clasa întâi. Ochii scanează rapid persoanele de aici. Unul, doi, trei oameni de afaceri, care-si scot laptopurile, un bărbat între două vârste ce se pregăteste să citească o carte si o familie cu doi copii. Mama copiilor îmi zâmbeste sincer. Primesc cu multă bucurie zâmbetul ei si o întreb dacă doreste ceva. Îmi răspunde că nu. Până acum stăm bine, la clasa întâi n-o să fie probleme. Mai sunt si câteva locuri libere.
Îmi continui drumul pe culoar si mă îndrept grăbită spre 23B. Cum o zăresc, îmi dau seama că este exact persoana care aduce necazurile. Tânără, înfumurată, crede că le stie pe toate si că i se cuvine orice. În mintea ei, toti oamenii de pe Pământ s-au născut si trăiesc numai ca să-i facă ei pe plac. Din păcate, eu chiar va trebui s-o multumesc.
- Vreau să mă mutati de pe acest loc spune ea cu un glas pitigăiat.
Respir adânc si o întreb zâmbind:
- De ce doamnă? Care este problema?
- Nu vezi că m-ati asezat lângă un negru? Crezi că pot suporta asta, tot zborul?
Uuupss! Problemă rasială, îmi spun în mintea mea. Arunc o privire către ceilalti pasageri si văd că toate privirile sunt atintite asupra mea. Toti asteaptă răspunsul meu.
Mi-e greu să spun ceva, mă uit la bărbătul de culoare de lângă ea si-l văd cum se uită socat la mine, fără să îndrăznească să spună ceva. Hainele îngrijite si privirea inteligentă trădează un intelectual ce pare a merge la o conferintă.
- Voi căuta să văd ce pot face, doamnă, îi răspund femeii, zâmbind.
Mă duc până în spatele avionului. Este aşa cum am bănuit. La “economic” toate locurile sunt ocupate. Stiam asta, dar trebuia să mă conving. Simt în ceafă privirile a zeci de oameni. Tori sunt curiosi să vadă cum se va dezamorsa situatia aceasta tensionată. Ajung din nou la 23B.
- Stimată doamnă, după cum am bănuit, avionul este plin… si fac o pauză, în care o privesc si o văd cum stă gata să explodeze de revoltă si de scârbă … singurele locuri libere sunt la clasa întâi. Va trebui să am acceptul căpitanului, pentru a putea muta o persoană la clasa întâi.
Dintr-o dată, o văd cum ia o fată victorioasă si întâmpină toate privirile dezaprobatoare, cu un aer de superioritate.
Toti pasagerii mă privesc supărati. Toti se asteptau de la mine să o pun la punct, pe această femeie. Nu pot să stau să le explic că nu am voie să mă cert cu pasagerii si că nu aş fi făcut decât să pornesc o ceartă inutilă.
Ajung la căpitan si-l întreb dacă pot muta o persoană de la “economic”, la “business”, din motive rasiale.
Căpitanul îmi spune să procedez cum cred eu de cuviintă, ca să rezolv situatia. Cuvintele lui “am încredere în tine, stiu că te vei descurca minunat” mi-au adus un zâmbet pe buze. Deja mă simt mai bine si acum pot gestiona orice situatie dificilă.
Cu acordul căpitanului, mă întorc la femeia isterică. Acum zâmbesc din toată inima si încep să vorbesc:
- Stimată doamnă, căpitanul a fost de acord. Nimeni nu este obligat să stea lângă o persoană dezagreabilă.
Un murmur de nemultumire s-a auzit în tot avionul. Femeia jubila. Negrul tăcea. Am lăsat murmurul să se stingă si, exact când femeia începea să-si strângă lucrurile, am continuat:
- Domnule… aţi fi aşa de amabil să mă urmaţi la clasa I? În numele întregii noastre companii, pilotul vă cere scuze pentru faptul că aţi fost pus în situaţia de a avea lângă dumneavoastră o persoană atât de neplăcută.
Dintr-o dată, am fost luată prin surprindere de zeci de aplauze si tipete de bucurie din întregul avion. Toată lumea se bucura alături de negrul, căruia îi zărisem lacrimi în ochi.

întâmplare adevărată,
petrecută pe data de 14 octombrie 1998

Ulterior, compania aeriană le-a transmis următorul mesaj, angajatilor săi:
“Este posibil ca oamenii să uite ceea ce le-ai spus.
Este posibil ca oamenii să uite ce ai făcut pentru ei.
Însă nu vor uita niciodată felul în care i-ai făcut să se simtă.”

_________________
avatar
mutzy
Moderator
Moderator

feminin Mesaje : 6095
Reputatie : 121
Puncte : 42409
Data de inscriere : 29/01/2011
Varsta : 63
Localizare : Pitesti

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de Diane la data de Lun Sept 10, 2012 9:28 pm


_________________
https://s663.photobucket.com/albums/uu351/irena_043/
http://irena.sunphoto.ro/origami

avatar
Diane
Administrator
Administrator

feminin Mesaje : 15619
Reputatie : 239
Puncte : 1025850
Data de inscriere : 13/12/2009
Localizare : Prahova

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de Diane la data de Lun Sept 17, 2012 8:15 pm

O poveste superba, foarte impresionanta primita de la Mary.
Un om foarte sărac locuia cu soţia lui. Într-o zi, soţia sa, care avea parul foarte lung ia cerut să-i cumpere un pieptene pentru părul să crească bine şi să fie bine îngrijit. Omul sa simţit foarte rău şi a spus nu.
El a explicat că el nu avea nici destui bani pentru a repara cureaua de ceas, el tocmai a rupt-o.
Ea nu a insistat, in cerere ei.
Omul a mers la muncă şi a trecut printr-un magazin de ceasuri, si-a vandut deterioratul Wat CH la un preţ scăzut şi a mers să cumpere un pieptene pentru soţia sa.
El a venit acasă, în seara cu pieptenele în mână, gata să-l dea soţiei sale. El a fost surprins când a văzut-o pe soţia sa, cu o tunsoare foarte scurta.
Ea a vândut părul şi a fost la trupa care deţinea un ceas nou. Lacrimile curgeau din ochii lor, în acelaşi timp, nu pentru inutilitatea acţiunilor lor, dar pentru reciprocitatea iubirii lor.
Morala: Pentru a iubi nu este nimic, pentru a fi iubit este ceva, dar a iubi si a fi iubit de cel pe care îl iubeşti, este TOTUL.



_________________
https://s663.photobucket.com/albums/uu351/irena_043/
http://irena.sunphoto.ro/origami

avatar
Diane
Administrator
Administrator

feminin Mesaje : 15619
Reputatie : 239
Puncte : 1025850
Data de inscriere : 13/12/2009
Localizare : Prahova

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de duduta190578 la data de Lun Sept 17, 2012 8:18 pm

Frumoasa poveste Diane,asa este!
O seara buna!

_________________
Florile sunt simboluri frumoase ale naturii,prin care ne arata cat de mult ne iubeste...
avatar
duduta190578
Specialist
Specialist

feminin Mesaje : 979
Reputatie : 14
Puncte : 29152
Data de inscriere : 23/07/2011
Varsta : 40
Localizare : Onesti

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de Diane la data de Mier Sept 19, 2012 6:58 pm

Primita de la Tilush

Pentru toţi cei căsătoriţi şi cei care pretind că nu sunt, sper să le placă această poveste...Îţi va lua doar câteva minute s-o citeşti.Dacă nu eşti căsătorit(ă), dar ai prieteni(e) care sunt, împărtăşeşte-o cu ei, poate le va fi de folos, încă. CĂSĂTORIA

Când am ajuns acasă în noaptea aceea, în timp ce soţia mea servea cina, i-am luat mâna şi i-am spus: am ceva să-ţi spun. Se aşeză doar să mănânce în linişte.
Puteam vedea durerea din ochii ei. Deodată nu am putut nici să-mi deschid gura. Dar trebuia să-i spun ceea ce gândeam. Vreau să divorţez... i-am spus cât am putut de încet. Vorbele mele păreau să nu o deranjeze. Din contra, foarte liniştită m-a întrebat, de ce? Am evitat întrebarea ei tăcând, ceea ce a făcut-o să se înfurie. Aruncă vasele şi strigă, nu pari a fi om! Noaptea aia nu am mai vorbit. Ea plângea în linişte. Eu ştiam că vroia să ştie ce se întâmplă cu căsnicia noastră. Dar nu aş fi putut să-i dau un răspuns satisfăcător. Inima mea acum aparţinea Luizei. Pe ea nu o mai iubeam. Cu un mare sentiment de vinovăţie, am redactat un acord de divorţ, în care îi dădeam casa noastră, maşina noastră şi 39% din acţiunile întreprinderii. După ce a citit-o a rupt-o în bucăţi. Femeia care stătuse 10 ani din viaţa ei cu mine, acum era o străină. M-am simţit rău pentru atâta timp şi energie pierdute cu mine şi toate astea nu i le-aş fi putut înapoia niciodată. Dar acum nu mai puteam da înapoi, eu o iubeam pe Luiza.
În sfârşit soţia mea plângea în faţa mea, ceea ce aşteptam de la început. Văzând-o plângând mă linişteam puţin, pentru că ideea divorţului care mă preocupase atât, acum era mai clară ca niciodată.
Ziua următoare am ajuns acasă foarte târziu şi ea stătea la masă scriind ceva. Eu nu mâncasem, petrecusem o zi foarte intensă cu Luiza şi îmi era mai mult somn decât foame, aşa încât m-am dus la culcare.
Când m-am trezit dimineaţă, ea încă mai scria. Adevărul e că nu mă interesa, m-am întors în pat şi am continuat să dorm.
Dimineaţa mi-a prezentat condiţiile ei pentru a accepta divorţul. Nu vroia nimic de la mine, dar avea nevoie de o lună înainte de a semna divorţul şi cerea ca timp de o lună să încercăm să trăim cât mai normal posibil.
Motivele ei erau simple: fiul nostru avea nişte examene foarte importante luna asta şi nu dorea să-l influenţeze cu noutatea căsătoriei frustrate şi destrămate a părinţilor lui.

Asta era ceva cu care eram şi eu de acord. Dar mai era ceva, îmi cerea să-mi amintesc cum am purtat-o în braţe în ziua căsătoriei noastre.
Vroia ca în fiecare zi din luna asta, să o port în braţe din camera noastră până la uşa casei...m-am gândit că a înnebunit. Dar m-am decis să accept această ciudată cerinţă, că aşa această lună va trece fără să ne mai certăm sau cu momente rele.
I-am povestit Luizei de condiţiile puse de soţia mea... a râs destul şi s-a gândit că era foarte absurd. Spuse cu ton ironic : nu contează trucurile pe care le inventează, trebuie să accepte realitatea că veţi divorţa. De când i-am exprimat intenţiile mele de divorţ, eu şi soţia mea nu am mai avut niciun contact intim. În prima zi când am dus-o mi s-a părut puţin cam dificil. Fiul nostru ne-a văzut şi a aplaudat de fericire zicând, tată, mi-a plăcut că o iubeşti atât de mult pe mama. Cuvintele lui mi-au provocat un pic de durere. Din camera noastră până la uşa de intrare în casă am mers cam 10 metri cu ea în braţele mele.
Ea închise ochii şi-mi şopti la ureche să nu spun nimic copilului despre divorţ. M-am simţit foarte incomod, am coborât-o din braţe şi ea s-a dus să ia autobuzul ca să meargă la servici. Eu am condus singur la serviciul meu.
A doua zi mi-a fost un pic mai uşor. Ea s-a aşezat uşor pe pieptul meu. Puteam să-i miros parfumul bluzei ei. Mi-am dat seama că de mult timp nu i-am mai dat multă atenţie acestei femei. Mi-am dat seama că nu mai era atât de tânără, avea un pic de riduri pe faţă, părul ei începea să încărunţească. Era preţul căsniciei noastre. Pentru un minut m-am întrebat dacă eu eram responsabil de asta.

În a patra zi, când am dus-o, am simţit că revenea un pic de intimitate. Asta era femeia care îmi dăduse 10 ani din viaţa ei. În a cincia şi a şasea zi mi-am dat seama că sentimentul creştea din nou. Nu i-am povestit nimic despre asta Luizei. Cu cât treceau zilele îmi era tot mai uşor s-o duc în braţe. Poate exerciţiul de a o căra, mă facea mai puternic. Într-o dimineaţă am văzut-o căutând o rochie, dar nu găsea nimic care să-i vină. Doar a suspinat şi a zis, toate rochiile mele mi-au rămas largi. De aici mi-am dat seama că pentru asta îmi era tot mai uşor s-o port în braţe. Pierdea foarte mult din greutate şi era foarte, chiar foarte slabă.

Deodată am înţeles motivul... suferise atâta durere şi amărăciune în inima ei. Înconştient i-am atins fruntea.
Fiul nostru intră în acest moment şi spuse, Tata e timpul să o duci pe mama. Văzându-l pe tatăl sau ducand-o în fiecare zi pe mama în braţe, se obişnuise. Soţia mea l-a îmbrăţişat cu putere. Eu mi-am întors privirea de teamă ca imaginea asta mă va impresiona şi mă va face să-mi schimb planurile. Atunci am luat-o în brate şi am început să merg spre poartă, iar mâna ei mi-a mângaiat gâtul şi eu am strâns-o puternic în braţe, exact ca în ziua când ne-am căsătorit.
Dar starea ei fizică m-a întristat. În acea zi am simtit ca nu mai puteam nici să mă mişc. Fiul nostru plecase la şcoală. Am îmbrăţişat-o cu putere şi i-am zis, niciodată nu mi-am dat seama că în viaţa noastră lipsea aşa ceva.

Am plecat la servici, am sărit din maşină fără să închid uşa . Mă temeam că în orice moment puteam să-mi schimb părerea ... am urcat scările, Luiza deschise poarta şi i-am spus, Regret mult, dar nu voi mai divorţa.
Nu putea să creadă ceea ce îi spuneam, încât îmi puse mâna pe frumte şi m-a întrebat dacă am temperatură. I-am luat mâna de pe frunte şi i-am spus din nou. Regret mult Luiza, dar nu voi mai divorţa. Căsnicia mea era plictisită pentru că nici ea nici eu nu ştiam să apreciem micile detalii ale vieţii noastre. Nu pentru că nu ne mai iubeam. Acum îmi dau seama că atunci când ne-am căsătorit şi am purtat-o în braţe pentru prima oară, asta este responsabilitatea mea până când moartea ne va despărţi.
În acest moment Luiza ieşi din şoc, m-a îmbrâncit cu putere şi plângând a închis poarta. Fugind am coborât scările şi am plecat de aici.

M-am oprit la o florarie şi am comandat un frumos buchet de flori pentru soţia mea. Fata m-a întrebat ce să scrie pe cartea de vizită. Am zâmbit şi am scris: "Întodeauna te voi purta în braţele mele, până când moartea ne va despărţi".

În noaptea aceea, când am ajuns acasă, cu florile în mână şi cu zâmbetul pe faţă, am urcat în camera noastră, numai pentru a-mi întâlni soţia în patul ei ... Era moarta... Nu spusese nimic despre boala care o consuma şi o măcinase fără să-mi spună nimic.
Micile detalii sunt cele care cu adevărat contează într-o relaţie. Nu casa, maşina, proprietăţile sau banii din bancă. Astea crează un fals confort şi un sentiment de fericire, care nu este totul. Mai bine fă-ţi timp să fii prieten soţului sau soţiei şi ia-ţi tot timpul necesar cu aceste mici detalii care fac diferenţa. Să ai o căsătorie fericită şi un viitor tot mai luminos!
Multe eşecuri în viaţă li se întâmplă oamenilor care nu şi-au dat seama cât de aproape erau de succes, atunci când s-au dat învinşi. FIŢI ÎN VECI TOŢI CEI DRAGI MIE, BINECUVÂNTAŢI!

_________________
https://s663.photobucket.com/albums/uu351/irena_043/
http://irena.sunphoto.ro/origami

avatar
Diane
Administrator
Administrator

feminin Mesaje : 15619
Reputatie : 239
Puncte : 1025850
Data de inscriere : 13/12/2009
Localizare : Prahova

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de mutzy la data de Mier Sept 19, 2012 7:20 pm

Pacat de final Sad

_________________
avatar
mutzy
Moderator
Moderator

feminin Mesaje : 6095
Reputatie : 121
Puncte : 42409
Data de inscriere : 29/01/2011
Varsta : 63
Localizare : Pitesti

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de Diane la data de Dum Sept 23, 2012 10:25 pm

http://filedelumina.ro/2012/09/23/la-spital/
va las pe voi sa comentati, vizionare placuta!

_________________
https://s663.photobucket.com/albums/uu351/irena_043/
http://irena.sunphoto.ro/origami

avatar
Diane
Administrator
Administrator

feminin Mesaje : 15619
Reputatie : 239
Puncte : 1025850
Data de inscriere : 13/12/2009
Localizare : Prahova

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de ana-maria la data de Dum Sept 23, 2012 11:06 pm

Superb! Impresionant! Emotionant si plin de adevar! Multumim Diane!

_________________
http://abbi.sunphoto.ro/
avatar
ana-maria
Membru fidel comunităţii ,,Forumul Florilor''
Membru fidel comunităţii ,,Forumul Florilor''

feminin Mesaje : 1840
Reputatie : 50
Puncte : 33189
Data de inscriere : 24/12/2010
Varsta : 56
Localizare : Cluj

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de Diane la data de Lun Sept 24, 2012 2:21 pm


_________________
https://s663.photobucket.com/albums/uu351/irena_043/
http://irena.sunphoto.ro/origami

avatar
Diane
Administrator
Administrator

feminin Mesaje : 15619
Reputatie : 239
Puncte : 1025850
Data de inscriere : 13/12/2009
Localizare : Prahova

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de mutzy la data de Lun Sept 24, 2012 5:08 pm

Impresionant!

_________________
avatar
mutzy
Moderator
Moderator

feminin Mesaje : 6095
Reputatie : 121
Puncte : 42409
Data de inscriere : 29/01/2011
Varsta : 63
Localizare : Pitesti

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de Tilush la data de Vin Sept 28, 2012 3:29 pm


Centrala ?!


Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stralucitor atarna intr-o parte.
Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.
Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie.
Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta.
Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul.

Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune. Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara. Telefonul!
Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche. " Alo, Centrala!", am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu.
Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: "Centrala.".
- "Mi-am ranit degetul..." - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.
- "Mamica ta nu este acasa?"- urma intrebarea.
- "Nu este nimeni acasa in afara de mine..."- am bolborosit.
- "Iti curge sange?" - m-a intrebat vocea..
- "Nu " - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau..."
- "Poti sa deschizi racitorul?" - m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot.
- "Atunci ia de acolo o bucatica de gheata si tine-o lipita de degetel " - spuse vocea.

Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia . .. M-a ajutat si la matematica.. . Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune.
A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit.
Am chemat " Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, "De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor,
trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii? "
Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, "Wayne , tine minte intotdeauna, ca mai sant si alte lumi in care se poate canta."
Alta data la telefon, "Alo, Centrala!"
"Centrala." - mi-a raspuns vocea cunoscuta. "Cum se scrie cuvantul fix? " - am intrebat-o.

Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest.
Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea...
"Alo Centrala " ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa.
N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.
Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni ...
Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta,
pe care le-am avut la timpul acela.
Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea,Alo,Centrala, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.
Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle . A veam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:"Alo Centrala!"... Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. "Centrala."
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: "Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix? " ... O pauza lunga. A poi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns, "Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum."
Am ras, "Deci tu esti, intr-adevar, " - i-am spus. "Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea."
"Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi..."
I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora. "Cu placere," - mi-a spus ea. "Intreaba de Sally."

M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la "Informatii" . A m intrebat de Sally.
"Sinteti un prieten?" - m-a intrebat.
"Da, un foarte vechi prieten... Wayne ..."
"Imi pare rau sa-ti spun asta," - mi-a spus ea. "Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ulimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma." Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus:
"Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?"
"Da." - i-am raspuns.
"Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta... L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc. Mesajul ei era:
"Spune-i ca sint si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer."
I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally . . .

Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.
A cui viata ai atins-o astazi?

__._,_.___

_________________





     clik pe carte!
avatar
Tilush
Membru fidel comunităţii ,,Forumul Florilor''
Membru fidel comunităţii ,,Forumul Florilor''

feminin Mesaje : 2698
Reputatie : 169
Puncte : 36308
Data de inscriere : 11/02/2010
Varsta : 53
Localizare : Bacau

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de mutzy la data de Vin Sept 28, 2012 5:14 pm

O poveste minunata! Merci, Tilush!


Ultima editare efectuata de catre mutzy in Vin Sept 28, 2012 5:41 pm, editata de 1 ori

_________________
avatar
mutzy
Moderator
Moderator

feminin Mesaje : 6095
Reputatie : 121
Puncte : 42409
Data de inscriere : 29/01/2011
Varsta : 63
Localizare : Pitesti

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de Diane la data de Vin Sept 28, 2012 5:29 pm

Am recitit cu drag aceasta poveste impresionanta. Multumesc.

_________________
https://s663.photobucket.com/albums/uu351/irena_043/
http://irena.sunphoto.ro/origami

avatar
Diane
Administrator
Administrator

feminin Mesaje : 15619
Reputatie : 239
Puncte : 1025850
Data de inscriere : 13/12/2009
Localizare : Prahova

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de ana-maria la data de Vin Sept 28, 2012 5:30 pm

Foarte frumos! Multumim Tilush!

_________________
http://abbi.sunphoto.ro/
avatar
ana-maria
Membru fidel comunităţii ,,Forumul Florilor''
Membru fidel comunităţii ,,Forumul Florilor''

feminin Mesaje : 1840
Reputatie : 50
Puncte : 33189
Data de inscriere : 24/12/2010
Varsta : 56
Localizare : Cluj

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de mutzy la data de Sam Sept 29, 2012 8:28 pm

Povestea balenei

Aer, o gură de aer! Am nevoie de aer! Nu acum, nu chiar acum, dar în curând. Apa și aerul sunt bucuria vieţii.
Am rămas singură, nimeni nu mă poate ajuta. Sunt mare, prea mare ca să mă pot strecura precum peștii ce micuţi printre ierburile lor ţesute.
Am învăţat de mic copil să mă feresc de monștri și de ierburile lor împletite. Știu până și locurile în care ei atacă des. Sunt o balenă cu cocoașă.
I-am evitat cât am putut, dar astăzi am greșit. M-am bucurat prea mult de-al meu tovarăș. I-am oferit inima mea și el mi-a dăruit un vis in care amândoi trăiam alături, fericiţi.
Atunci când înotam spre nord, pe ruta cunoscută, n-am fost atenţi nici unul dintre noi și ne-am trezit în ţesătura lor. El era grav, eu aveam coada liberă și împingeam cu forţă. Am rupt aproape toate ierburile împletite, ca să-i ajung alături. Mi-au mai rămas doar două ierburi lungi legate, dar n-a contat, le-am târât cu mine. Și am ajuns lângă el. Nu mai putea mișca. Un mănunchi de ierburi groase, nemiloase, o plasă, îl prindea amarnic în chingile ei.
Nu am mâini și nu puteam să o desfac, s-o tai sau să o mut, ca să-l scot de acolo. M-am învârtit în jurul lui și mă uitam în ochii ce mi-s dragi – dar ce puteam face?
O rază de speranţă a apărut, când a început refluxul. Un colţ al plasei nemiloase s-a desprins și flutura în apă. M-am gândit să o împing, ca să-l ajut să scape. Dar cum?
Atunci am realizat că dacă o apuc cu dinţii și împing cu toată forţa, aveam o șansă amândoi. El nu voia. Îmi spunea să plec, să fug. Îmi zicea că simte monștrii cum sosesc. Îmi spunea că nu-s departe.
Nu l-am crezut, nu l-am ascultat. Nu-mi păsa de mine, doream să-l văd pe el scăpat din plasa criminală. Am agăţat cu dinţii ierburile împletite, mi-am pus întreaga forţă în coadă și am împins cât am putut. Rând pe rând, ierburile cedau, dar nu chiar toate. Și am trecut pe sub el ca să-i eliberez și coada. Atunci el a scăpat din centurile de foc și a ţâșnit voios în sus cu-n strigăt de bucurie. Dar, vai, întreaga plasă și ale ei împletituri, nemaiavând pe ce să stea m-au încojurat pe mine.
El s-a întors mirat că nu-i sunt iar alături și atunci i-am zărit disperarea în priviri. Acum era clar pentru oricine ca nu aveam scăpare. Dacă la el s-a putut, la mine nu. Ierburile lungi și împletite, pe care le adusesem cu mine s-au încurcat cu plasa atât de strâns, că n-aveam nicio șansă. El s-a învârtit în jurul meu o vreme, dar a trebuit să plece când au sosit monștrii. Eu l-am gonit. I-am spus că mor inutil, dacă moare el lângă mine. Că eu am făcut totul sa-l salvez și, dacă nu fuge, atunci chinul meu a fost degeaba. A plecat.
Aud deasupra mea monștrii cum sar în apă. Părinţii m-au învăţat să fug, de fiecare dată când îi aud. Și doar povești de groază sunt despre cruzimea lor. Nu i-am văzut niciodată. M-am împăcat și îmi aștept sfârșitul.
Simt ceva mic cum mă atinge pe coadă și apoi cum vine tot mai aproape. E unul dintre ei. Nu pot să mă întorc, să-l văd. Aștept să ajungă în faţa mea.
Mă pufnește râsul. E atât de mic și de neajutorat, cum dă el din lăbuţe. Și tot aruncă bule în sus, ca într-o zbatere de spumă. Așa arată monștrii? De asta ne e frică?
Dar veselia se topește. Îmi dau seama că sunt prinsă și toate ierburile sunt de ei ţesute. Aud când le numesc plase, năvoade și frânghii. Noi le spunem monștri, ei își spun oameni.
Cu forţa mea, pot doborâ oricând un monstru sau mai mulţi. Dar ei nu luptă așa. Ne prind cu ale lor arme diabolice, ne urmăresc, ne obosesc și apoi ne omoară.
Acum m-au înconjurat pe mine și simt metalul rece cum mi se apropie de inimă. Dar… nu mă simt rănită. Parcă sunt mai ușoară sau visez? Rând pe rând, ierburile la care ei le spun frânghii încep să se desfacă, să cadă. Îl văd pe cel din faţa mea, are în mână ceva lucios mi se apropie de gură. Apucă frânghia cu putere și, dintr-o mișcare scurtă, o taie.
Încet, cu grijă mă rotesc, nimic nu mă mai ţine. Monștrii m-au eliberat din a lor plasă ucigașă.
Am înotat în cercuri largi în jurul lor, cu bucurie. De acum n-o să le mai spun monștri. O să-i numesc oameni.
I-am împins ușurel pe fiecare și le-am mulţumit, așa cum am putut. Pe cel care m-a scăpat de frânghia din gură l-am urmărit cu drag și l-am inghiontit de câteva ori.
Apoi am plecat în depărtări, urmându-mi glasul inimii.

Poveste scrisă după o întâmplare adevărată petrecută pe data de 11 decembrie 2005 în nordul coastelor Californiei. Un pescar a zărit o balenă prinsă în plasele pescarilor și a cerut ajutor la Marin Marine Mammal Center ce a trimis la fața locului Paza de Coastă și un grup de experți de lângă Farallon Islands pentru a elibera balena. Operațiunea a durat o oră și a fost extrem de dificilă și periculoasă. Nimeni nu a fost rănit. Scafandrii au fost impresionați de afecțiunea cu care i-a tratat balena, iar cel care i-a tăiat frânghia din gură a spus “Nu știu sigur la ce se gândea atunci balena, dar mă privea într-un mod pe care n-o să-l uit toată viața mea.”

_________________
avatar
mutzy
Moderator
Moderator

feminin Mesaje : 6095
Reputatie : 121
Puncte : 42409
Data de inscriere : 29/01/2011
Varsta : 63
Localizare : Pitesti

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de Diane la data de Sam Sept 29, 2012 9:24 pm

Un exemplu demn de urmat de cati mai multi monstri, poate intr-un viitor nu foarte indepartat vom redeveni oameni.

_________________
https://s663.photobucket.com/albums/uu351/irena_043/
http://irena.sunphoto.ro/origami

avatar
Diane
Administrator
Administrator

feminin Mesaje : 15619
Reputatie : 239
Puncte : 1025850
Data de inscriere : 13/12/2009
Localizare : Prahova

Sus In jos

Vecine, m-ai lasat in nudul gol!

Mesaj Scris de Diane la data de Sam Oct 06, 2012 8:43 am

Tareeee!
Vecine, m-ai lasat in nudul gol!
Drumul Taberei, hoti, hotii, Mirel, spargatori de apartamente

Prietenul Mirel, bomboana de om, tata de familie si apropritar de apartament in Drumul Taberei, realizeaza ca a muncit destul si ca e cazul sa-si ia o vacanta.
Isi anunta familia, se hotarasc si la o locatie in frumoasa, insorita si inmaslinita Grecie, isi fac bagajele si pleaca.
Petrec o frumoasa vacanta de 10 zile / 9 nopti intr-un frumos hotel de 4 stele si se intorc in frumoasa noastra tara, la frumoasa lor casa. Intra in bloc, urca frumoasele trepte si cand sa bage cheia in usa… isi dau seama ca nu sunt pe palierul lor. Urca un etaj. Tot nu era bine. Coboara doua etaje. Tot nu era bine. Adica era bine, scara era cea potrivita, recunosteau usile vecinilor numai ca la ei… era alt film.
Iese Marian, unul dintre vecinii de palier, si-i intampina cu:
- Mirele, esti dator cu niste beri, mi-au spart capul aia ai tai! Ia cheile!
- Care ai mei?! Ce chei?!
Si se pun pe discutat si pe povestit. Marian mandru nevoie-mare c-a fost vecin bun, Mirel al nostru… cu lacrimi in ochi.
Ce se intamplase?
La doua zile dupa ce Mirel si-a dus frumoasa familie in frumoasa Grecie, Marian a auzit galagie pe palier. Cand a deschis usa s-a trezit in fata cu o echipa de 3 muncitori. Unul batea la usa lui Mirel in timp ce ceilalti doi tineau in brate o frumusete de usa metalica ambalata in plastic.
- Ce vreti, bai baieti?
- Pai cautam familia , ca avem de montat o usa.
- Pai le-o montati in Grecia, daca vreti, ca-s in vacanta!
- Pai domnu’ a cumparat usa si a primit montaj gratuit. Dar daca nu i-o montam azi sau maine pierde montajul si are de platit 200 de euro manopera.
A stat Marian putin, s-a gandit si-apoi si-a zis ca parca n-o durea sa ajute si el putin.
- Pai bine. Si ce aveti nevoie?
- De curent pentru bormasina si de intelegere, c-o sa facem galagie.
- Fie!
Si s-au pus baietii pe treaba, au demolat usa veche, au scos tocul, si au dus molozul la masina. Marian chiar a apreciat cum au strans ei totul frumos si-au dus molozul in saci, la masina lor pe care scria “Usi si ferestre / montaj si piese”.
Apoi baietii au montat tocul noii usi, la boloboc, si-au si tencuit-o. Au spus ca nu intra si datul cu vinarom in pret, au montat usa in pozitie si l-au chemat pe Marian la proba. Marian a incercat fiecare incuietoare in parte, a trantit usa de mai multe ori, a verificat suruburile… totul era bine.
A semnat pentru receptia lucrarii si a luat cheile de la baieti, dar nu inainte sa le dea si lor de-o bere. Hai, chiar doua, ca doar avea sa recupereze banii de la Mirel.
Revenim acum la momentul in care Mirel tocmai primea cheile de la Marian… a bagat cheile in noua usa, usa s-a descuiat, si a intrat.
Casa era vraiste. Dupa ce s-au mai calmat au vazut ca hotii furasera pana si plita si cuptorul, amandoua incastrabile. Sa nu mai vorbim de electronice sau de cele cateva bijuterii…
In fapt, hotii luasera, in afara de haine si mobila, totul.
Mirel i-a facut plangere lui Marian pentru complicitate. Pana la urma i-au zis pana si politistii ca Marian, vecinul cel saritor, nu e complice… e doar prost.
Dar asta nu l-a incalzit pe Mirel al nostru cu nimic.
Ca sa nu mai spunem ca, pe deasupra, a trebuit sa-si cumpere si o alta usa, ca doar nu era sa stea cu aia montata de hoti!
preluata de pe net

_________________
https://s663.photobucket.com/albums/uu351/irena_043/
http://irena.sunphoto.ro/origami

avatar
Diane
Administrator
Administrator

feminin Mesaje : 15619
Reputatie : 239
Puncte : 1025850
Data de inscriere : 13/12/2009
Localizare : Prahova

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de mutzy la data de Sam Oct 06, 2012 10:47 am

Asa e cand traiesti printre prosti. Nici vecinii nu tii poti alege

_________________
avatar
mutzy
Moderator
Moderator

feminin Mesaje : 6095
Reputatie : 121
Puncte : 42409
Data de inscriere : 29/01/2011
Varsta : 63
Localizare : Pitesti

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de niko la data de Lun Oct 08, 2012 2:21 pm

CELE 4 LUMANARI

Patru lumanari ardeau incetisor,si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind:
Prima a spus:-Eu sunt LINISTEA! In ziua de azi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor...flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult pana s-a stins.
Apoi a vb cea de a doua:-Eu sunt CREDINTA!Oamenii spun ca pot trai si fara mine..nu cred ca mai are vreun rost sa ard...si s-a stins.
-Eu sunt IUBIREA!a spus cea de a treia lumanare.Nu mai am putere sa ard,oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare,ei uita chiar sa ii iubeasca si pe cei mai apropiati...o adiere blanda care trecea pe langa ea o stinse...
Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare si vazandu-le stinse incepu sa planga:-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse!!
Cea de a patra lumanare ia soptit usor:-Nu-ti fie frica,atat timp cat eu ard le putem reaprinde si pe celelalte.Eu sunt SPERANTA!!
Cu ajutorul ei copilul le-a reaprins pe celelate.



FLACARA SPERANTEI SA ARDA MEREU IN SUFLETUL NOSTRU!!!PT A AVEA O VIATA PLINA DE LINISTE,CREDINTA SI IUBIRE!!!
(preluata de pe net)



_________________
http://nikoady.sunphoto.ro/
avatar
niko
Incepator
Incepator

feminin Mesaje : 105
Reputatie : 5
Puncte : 22891
Data de inscriere : 15/09/2012
Varsta : 32
Localizare : Drajna

Sus In jos

Re: Povesti si povestiri de suflet forumul-florilor

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 4 din 11 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5 ... 9, 10, 11  Urmatorul

Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum